Unul din motivele pentru care nu am mai scris aproape zilnic asa cum va obisnuisem pana acum a fost o cumplita febra musculara care a inceput duminica trecuta (07.09) si care se face simtita si astazi (14.09).
Apropo,
“La multi ani” pentru :
*mama si tata ca au implinit 23 de ani de casnicie saptamana trecuta pe 7 septembrie
*mama pentru-ca astazi (14 septembrie) e ziua ei
Sa revenim la febra musculara.
Ziua I: Am declansat febra musculara duminica trecuta mergand la sala si la piscina in aceeasi zi, iar la sala am pus in practica un nou antrenament ce foloseste grupe de muschi pe care nu puteam accent pana acum.
Piscina din Lyngby
Piscina a fost mai mult pentru relaxare, dar din cauza faptului ca pseudo-innotul meu e foarte obositor, m-am ales cu dureri de spate serioase. A doua zi eram in stadiul de smiorcaieli cand incercam sa ma dau jos din pat.
Ziua II: Un coleg din campus mi-a dat o bicicleta in teste, sa vad cum merge si sa ma decid daca o cumpar sau nu. De “incalzire” am facut vreo cativa kilometri in graba, pe intuneric si fara nici o semnalizare luminoasa. Nici macar acum nu am asa ceva.
Drive test bicicleta
Ziua III: A fost primul test adevarat al bicicletei dar si al meu, trebuind sa parcurg vreo 4 km dus, 4 km intors pana la intalnirea IAESTE de saptamana asta, distanta care mi-a luat o gramada de timp si a necesitat o gramada de efort.
Ziua IV: Fotbal. De mult nu mai jucasem fotbal,iar 1.5 ore de alergat in ritm de fotbal dupa o pauza indelungata a fost o experienta marcanta. Si in plus m-am ales si cu niscaiva bataturi de toata frumusetea.A doua zi se vedea ca ceva nu e in regula cu mine intrucat mergeam mult mai incet iar orice miscare mai ampla ma forta sa ma stramb de durere.
Ziua V:Chiar daca eram inca marcat de fotbalul de cu o zi inainte, pe seara am fost la sala, pentru o scurta sedinta de vreo 45 de minute.A doua zi ridicarea mainilor peste nivelul capului era o adevarata provocare.
Ziua VI: Dis-de-dimineata piscina iar pe seara bicicleta. La piscina simteam dureri la orice miscare iar pe seara dupa o runda de bicicleta in forta cu cativa colegi ma facea sa jur ca am niste schije de metal in picioare care vor sa iasa la orice pas. Dupa asta eram atat de suprasolicitat fizic, incat imi rugam prietenii sa nu mai zica glume ca ma dureau muschii cand radeam 
. Bineinteles ca asta nu s-a intamplat, razand o gramada, probabil ca si datorita faptului ca durerea provocata de ras e mult mai slaba comparativ cu cea a bataturilor care se adanceau sangerand. Interesant e ca am constatat asta a doua zi. Probabil si pentru ca
Sunt obisnuit cu durerea.
Ziua VII : Plimbare prelungita prin centru care mi-a confirmat faptul ca inca ma dor majoritatea zonelor corpului. O fuga de 100 de metri dupa autobuz era necesara sa mai puna putin piper pe rana ( am zis intentionat piper, sarea e prea dulce pentru a descrie senzatia), iar pe seara inca o tura dus-intors campus-Lyngby, ca sa puna capac.
Ziua VIII: Abia m-am trezit, inca simt dureri dar totusi acestea s-au modificat putin, sunt in faza in care se vindeca.
Probabil ca si maine am sa mai resimt cateva dureri dar e bine ca se vindeca … in sfarsit.
Am sa revin cu detalii asupra evenimentelor de saptamana asta, ca sunt cateva care trebuie povestite mai detaliat, si nu numai prin prisma durerilor musculare.
) . Inca mai sunt multe de facut dar ma bucur ca m-am mutat aici and that I have a place I can call my own.
